Tigrul
Acest lucru se datoreste in special braconajului (vanatoarea ilegala), oasele si blana tigrului fiind doua marfuri foarte scumpe pe pietele din China, Taiwan, Coreea si chiar S.U.A. sau Europa. De asemenea, din cauza cresterii continue a populatiei unor tari ca India, se micsoreaza din ce in ce mai mult zonele salbatice prin construirea de noi case, extinderea zonelor industriale etc.
Tigrul de Amur (Panthera tigris altaica) sau tigrul siberian este cel mai mare dintre speciile existente, numarul acestor feline in salbaticie fiind de doar 360 - 400, in timp ce in gradini zoologice si rezervatii se mai gasesc aproape 500 de tigri. Traiesc in paduri de conifere sau de stejar, precum si in vastele paduri din estul Rusiei (tundra siberiana), fiind foarte rar intalniti in nord-estul Chinei sau in nordul Coreei de Nord.
Tigrul siberian este un excelent pradator, hrana lui constand in reni sau bivoli salbatici, dupa care poate umbla zeci de kilometri pentru a-i gasi. Spre deosebire de ceilalti "frati", tigrul de Amur are blana de o nuanta portocalie mai deschisa, dungile fiind maro, si nu negre, ca la alti tigri. Masculii pot avea pana la 3 metri si jumatate lungime si 300 kg in greutate, iar femelele ating aproape 2,6 metri si 170 kg.
Stiati ca, in ianuarie 1987, din cauza ca nu au gasit nicaieri altundeva hrana, doi tigri siberieni au coborat pana pe strazile orasului Vladivostok, chinuiti de foame? Tigrul bengalez (Panthera tigris tigris) este emblema nationala a Indiei, fiind declarat animal ocrotit inca din anul 2500 inainte de Hristos. Cunoscut si sub numele de tigrul indian, traieste in principal in India, rar vietuind si in Bhutan, Bangladesh sau Nepal, fiind specia cea mai numeroasa de tigri (3000 - 5000 de exemplare, din care 34% in rezervatii).
Fata de alte specii, tigrul bengalez are o zona mare de raspandire, habitatul lui (zona in care traieste) cuprinzand padurile inalte de conifere din Himalaya, cele de mangrove, zone mlastinoase, dealurile din Peninsula Indiei sau vastele paduri aride din Rajastan (o zona din nordul Indiei). Avand aproape 3 metri lungime si 220 kg, tigrul bengalez poate vana cu usurinta cerbi sau caprioare, precum si vite si bivoli salbatici, acestia constituind hrana lui de baza.
O ruda interesanta a tigrului indian este tigrul alb, numele acestuia provenind de la blana sa complet alba, brazdata de dungi negre. In prezent, aceasta superba felina alba cu ochi albastri nu mai exista decat in captivitate, in centre speciale.Stiati ca primul tigru alb, numit Mohan, capturat in 1951 de un maharajah indian, este considerat a fi stramosul tuturor tigrilor albi care exista acum in rezervatii?
Tigrul de Indochina (Panthera tigris corbetti) este de asemenea o specie rara, in lume existand 1250 - 1800 de tigri in mediul natural si circa 60 in gradini zoologice. Traieste indeosebi in Thailanda, Cambodgia, Vietnam sau sudul Chinei, iar hrana lui principala sunt porcii salbatici, cerbii si vitele salbatice. Tigrul de Indochina are blana mai inchisa la culoare decat cel bengalez, iar ca marime nu depaseste doi metri si jumatate in lungime si 180 kg in greutate.
Ultimele doua specii despre care vom vorbi sunt tigrul de Sumatra si cel din sudul Chinei, ambii avand un habitat izolat (dupa cum se si numesc) si fiind mai mici decat rudele lor - nu depasesc 2,3 metri lungime si circa 120 - 150 kg greutate.Tigrul de Sumatra are dungile de pe blana foarte apropiate unele de altele, pe cand tigrul din sudul Chinei le are foarte departate. Un lucru comun, dar foarte ingrijorator este ca ambele specii sunt amenintate cu disparitia, existand foarte putine exemplare in salbaticie (pe langa circa 300 de tigri din Sumatra in gradini zoologice si doar 120 din specia celor care traiesc in sudul Chinei).Stiati ca ultima data cand un tigru chinezesc a fost prins in salbaticie s-a intamplat acum mai bine de 20 de ani?
Leul alb
Primul leu alb a produs nenumărate controverse în lumea iubitorilor de animale. Părerile erau împărţite: în timp ce unii au crezut că a apărut o nouă specie de lei, alţii au explicat apariţia acestor feline exotice în urma mutaţiilor genetice. Leul alb, subspecie a Leului (lat. Panthera Leo Krugeri), este întâlnit în rezervaţiile naturale din Africa de Sud. Ulterior, în urma împerecherilor selective din grădinile zoologice din lume, au apărut tot mai frecvent exemplare superbe de leu alb.
Deşi leul este cunoscut drept regele neînfricat al junglei, leul alb e unul dintre cele mai vulnerabile feline din savana africană. Datorită culorii deschise, ce nu-i permite să se camufleze, leul alb are o speranţă scăzută de viaţă. Adeseori are probleme în a vâna şi devine o pradă uşoară pentru celelalte feline teritoriale.
Leii albi - creaturi divine
Locuitorii savanelor din Africa de Sud venerează leii albi considerându-i fiinţe divine. Prima scriere legată de aceste feline uimitoare este "The White Lions of Timbavati", scrisă de Chris McBride în anul 1970. Conform unei alte autoare, Linda Tucker, leii albi erau crescuţi în rezervaţii speciale din Africa de Sud pe post de trofee pentru vânători. Aceasta povesteşte în cartea "Mystery of the White Lions - Children of the Sun God" modul în care trăiau aceste animale altminteri feroce: multe asemenea "trofee" sufereau de probleme cu membrele, aveau boli ale inimii, afecţiuni cauzate de împerecherea între rude.
Cei mai mulţi lei albi sunt întâlniţi în captivitate, în grădini zoologice, unde sunt crescuţi şi reproduşi exclusiv pentru culoarea blănii. Conform unor informaţii datate din anul 2004, în lume existau 30 de lei albi în viaţă. Desigur, numărul lor a crescut substanţial în ultimii ani.
Dacă vă întrebaţi ce anume face ca blana lor să fie albă, aflaţi că leii albi apar în urma unor mutaţii genetice cauzată de o genă recesivă denumită "chinchilla". Culoarea acestor feline poate varia de la nuanţe de blond deschis, alb ca zăpada sau chiar roşcat.
Această genă este responsabilă pentru culoarea deschisă a blănii leilor albi. O genă similară duce la apariţia tigrilor albi. Prin urmare, leii albi sunt produşi adeseori pentru spectacol şi profit.
Astfel de mutaţii apar în urma împerecherilor leilor ce au aceeaşi linie genetică, lucru ce duce, din păcate, şi la defecte fizice sau psihice, lucru adesea întâlnit în rândul tigrilor albi.
Spre deosebire de exemplarele albino, leii albi au ochii albaştri, pete închise de culoare în spatele urechilor, pe perniţele de la picioare şi au chiar un contur închis al ochilor. Animalelor albino le lipseste pigmentul de culoare, avand ochii rosii şi pete rozalii.
Masculii măsoară între 100 şi 120 de cm, ajungând să cântărească şi 260 de kg. Femelele sunt mai micuţe, măsoară doar 110 cm şi ajung să cântărească 125 de kg. Ating o viteză de 48-59km/oră.